Înființat în anul 2000, Parcul Național Călimani se întinde pe 24 de mii de hectare și de-a lungul unor secole bune de legende și tradiții. Aici, bătrânii deapănă amintiri din perioade demult apuse. Oamenii necredincioși transformați în stane de piatră, inscripțiile getice sau comorile haiducilor sunt doar câteva dintre poveștile care redau culoarea locului.
Rezervația 12 Apostoli
La extremitatea nordică a culmii dintre Dorna şi Neagra Şarului, stane de piatră, lavă cimentată şi mâncată de timp, de ploi şi de vânt, cu forme zoomorfe și antropomorfe, stau mărturie ritualurilor străvechi, din vremea dacilor.
Potrivit legendelor, Călimanul era ”muntele ascuns”, un loc pentru ceremonii dacice, iar ”statuile” din complexul 12 Apostoli sunt, de fapt, oameni necredincioși care au fost pedepsiți de Dumnezeu prin pietrificare.
Moşul, Mucenicul, Mareşalul, Nefertiti, Ramses, Guşterul sunt doar câteva dintre denumirile bizare pe care ”statuile” le-au primit de-a lungul timpului. Li se mai spun şi Pietrele Roşii, iar unii călători le aseamănă cu sculpturile uriaşe din Insula Paştelui.
Odată cu instalarea creştinismului, cele 12 stânci au primit numele celor 12 apostoli biblici. Ceremoniile dacice au fost păstrate și transformate în sărbători creștin-ortodoxe, astfel că, pe 29 iunie, localnicii urcau pe crestele muntelui pentru a serba Moşii de Sânpetru. Această celebrare a soarelui, bradului şi focului a fost interzisă de autorități în 1914.
Inscripții vechi de 2.500 de ani
În 4 iunie 1987, după o zi ploioasă, Vasile Pata, fost șofer la exploatarea de sulf din Călimani, mergea, împreuna cu familia, spre Rezervația 12 Apostoli. Fiul lui Vasile, care pe atunci era în clasa a XII-a, a descoperit, într-un șant adânc de doi metri, săpat de viitură, o piatră pe care erau gravate însemne ciudate, printre care și simbolul soarelui. Apoi, familia lui Pata a mai găsit trei pietre gravate.
Ajutat de câțiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasă și a sunat la Institutul de Științe din București. Pietrele au fost studiate de profesorul Traian Naum și de arheologul Marin Cârciumaru. Potrivit cercetărilor, se pare că pietrele au fost inscripționate la mijlocul mileniului IV î.e.n. Gravurile sunt identice cu literele alfabetului geților, alături de câteva simboluri solare, asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare să simbolizeze Soarele și câteva planete. Altul pare un simbol precreștin.
Haiducii și comorile ascunse în peșteri
Bătrânii amintesc și de poveștile cu haiduci din Munții Călimani. Pintea este cel mai cunoscut dintre haiducii care a cutreierat pădurile masivului vulcanic, iar palma acestuia este încrustată în stâncă la Apa Rece, în apropiere de Izvorul lui Pintea.
Istorisirile îi pomenesc și pe Pohonțu, Pleșcă, Miu și Haralambie Niculiță. Poveștile lor se remarcă prin setea de dreptate și viața grea în inima munților. Legendele spun că în peșterile din zonă sunt comori ascunse, păzite de spirite rele.
Tăul Zânelor
Unul dintre cele mai frumoase lacuri naturale ale judeţului Bistriţa-Năsăud se află în Munţii Călimani, la altitudinea de 1.260 de metri. Poartă numele de Tăul Zânelor și se găsește în apropierea Vârfului Chicera lui Pasăre, pe teritoriul comunei Bistriţa-Bârgăului.
Legenda spune că doi ciobani, Scurtu şi Pasăre, au întâlnit, într-o noapte cu lună plină, patru zâne care au venit să se plimbe într-o poiană din pădure. Văzând că au fost descoperite, zânele au dăruit ciobanilor un munte unde să-şi hrănească oile (numit azi Chicera lui Pasăre) şi un pârâu unde să le adape (Pârâul Scurtu). În schimbul acestor daruri, ciobanii au promis că nu vor veni în poiană în nopţile cu lună plină.
Într-o noapte, însă, ciobanii au trădat înţelegerea şi, ascunzându-se după arbori, s-au uitat la zânele care alergau goale prin poiană. Când i-au văzut pe ciobani, zânele au dezlănţuit o furtună puternică, cu tunete şi fulgere, prăbuşind muntele peste ei. A doua zi, oamenii au văzut un mic lac lângă poiana unde odinioară se plimbau zânele, pe care l-au botezat Tăul Zânelor.
Comenteaza